Pregătirea psihologică a echipei naționale de minifotbal a României

Varianta actualizată a articolului publicat pe site-ul Asociației pentru Psihologia Sportului.

Da, putem!

Este cea mai potrivită expresie pentru evoluția echipei naționale de minifotbal a României în anul 2019: locul al III-lea la Campionatul Mondial (1 – 12 octombrie 2019, în Perth, Australia) și locul I la EMF Nations Games (24 august 2019, Brno, Cehia).

Susținerea psihologica la competiții a atleților, din diferite discipline sportive, individuale sau de echipa, este una dintre activitățile mele preferate. În minifotbal, am contribuit la obținerea titlului de vicecampioană naționala, în 2019, de către echipa Tazmannschaft si la succesul echipei naționale a României la cele două competiții menționate mai sus.

Ultima etapa de pregătire pentru Campionatul Mondial

Ingredientele succesului

Succesul echipei naționale a României la Cupa Mondială din Australia și la turneul din Cehia este bazat pe mai multe elemente, printre cele mai importante dintre acestea fiind:

• nivelul înalt de implicare a jucătorilor în toate activitățile de pregătire desfășurate în timpul dinaintea competițiilor;
• determinarea cu care au jucat fiecare meci;
• pregătirea tehnico-tactică;
• pregătirea psihologica;
• colaborarea dintre directorul tehnic, antrenor și psihologul sportiv;
• susținerea din partea conducerii Federației de Minifotbal din Romania.

Antrenamentul psihologic

Elementele principale pe care le am în vedere într-un proiect de antrenament psihologic, cum a fost cel realizat împreună cu echipa națională de minifotbal, sunt:

1. problemele/ provocările
2. obiectivele
3. colaborarea/ modalitățile de intervenție.

Scopul colaborării a fost pregătirea psihologică pentru succesul la Cupa Mondială. Prin urmare, cele două competiții au fost tratate ca două etape ale aceluiași program competițional. În același timp, din raționamente legate de metodologia intervenției, pentru fiecare dintre acestea am definit și tratat distinct problemele, obiectivele și modalitățile de intervenție. Prezint în continuare o sinteză a celor trei categorii de elemente din întreg programul de pregătire psihologică.

Provocările

• Eterogenitatea lotului de jucători. Chiar dacă cei mai mulți jucători se cunosc, au stiluri de joc diferite în cadrul echipelor din care provin față de cel de la echipa națională.
• Timpul scurt de antrenament comun înainte de participarea la fiecare din cele două competiții.
• Călătoria lungă și obositoare.
• Diferența de fus orar.
• Renunțarea la anumite comportamentele interpersonale consumatoare de energie psihica (cel puțin pe perioada competiției).
• Necesitatea de a lua decizii rapide sub presiune în timpul jocului.
• Disconfortul mental apărut la jucătorii din cadrul unei linii în condițiile în care percepeau faptul ca jucătorii din cealaltă linie au mai mult „succes”.

Obiectivele

• Adaptarea la cerințele tehnico-tactice ale antrenorului și ale directorului tehnic.
• Unitate în diversitate. Utilizarea punctelor forte ale fiecărui jucător și ale fiecărei linii de joc pentru a crește forța întregii echipe.
• Îmbunătățirea comunicării, a colaborării și a coeziunii echipei.
• Creșterea eficienței colective.
• Dezvoltarea mindset-ului de competiție de cel mai înalt nivel, de către fiecare jucător.
• Mobilizarea optima pentru fiecare meci în parte, în contextul solicitărilor accentuate (exemplu: trei meciuri într-o singura zi la Brno) și al oboselii acumulate pe parcurs (participarea la toate etapele turneului, până la câștigarea finalei mici cu Ungaria la Campionatul Mondial).
• Îmbunătățirea capacității de decizie în condițiile presiunii din timpul jocului.

Intervenția

Fiecare meci a fost precedat de câte o sesiune de pregătire psihologică, corelată cu ședințele tehnice. Activitățile desfășurate în cadrul sesiunilor de antrenament psihologic au urmărit îndeplinirea obiectivelor stabilite – cele generale, precizate mai sus, și cele specifice fiecărei sesiuni de lucru.

Exemple de activități realizate:

• Activități de echipă pentru a îmbunătăți comunicarea, colaborarea, coeziunea.
• Activități pentru creșterea eficienței colective, în condițiile unui sistem de joc cu două linii de jucători care acționau la început ca două echipe distincte.
• Activități pentru conștientizarea nevoii de schimbare (exemplu: Stop Start Continuă: STOP – La ce e nevoie sa renunțați? START – Ce e nevoie sa aduceți nou? CONTINUA – Ce mențineți și amplificați?).
• Activități de conștientizare și stimulare a mecanismelor psihice de adaptare: asimilarea noilor informații și acomodarea (punerea în act a noilor comportamente).
• Activități de relaxare fizica și mentală, plus sugestii hipnotice de optimizare psiho-comportamentală.
• Ancorare în stare resursa pentru creșterea capacității de mobilizare.
• Imagerie mentală pentru creștere încrederii în sine și adaptarea la noul context de joc.
• Imagerie mentală în echipă – joc imaginar bazat pe indicațiile tactice și pe schemele de joc exersate la antrenamente.
• Vizionarea de filme scurte și de impact compuse din reușitele echipei/ golurile din meciurile anterioare și scene de film motivaționale, pentru creșterea încrederii în forța personală și a echipei, și pentru creșterea capacității de mobilizare individuală și la nivelul echipei.
• Antrenarea și optimizarea mecanismelor psihice implicate in luarea deciziilor: atenția (concentrare, distributivitate, mobilitate, volum); memoria de lucru (reactualizarea rapida a informațiilor la momentul potrivit – scheme tactice etc.); gândire rapidă; conectarea cu coechipieri, dar și cu adversarii; viteza de reacție și de execuție.

Dacă îți place articolul sau ți-a fost de folos, dă-l mai departe.

Decizia ta de a colabora se poate concretiza contactându-mă direct începând de acum.