Cum antrenăm încrederea în sine, atenția și răbdarea prin jocul de construcție împreună

Împreună cu copiii și adolescenții, prin joc și joacă antrenăm atenția și răbdarea, și construim încrederea în forțele proprii utilizând creativitatea.

Jocul de construcție împreună – metodă de antrenament psihologic în pregătirea pentru performanță (prezentare sesiune de lucru cu copil în vârstă de 8-9 ani)

Problema: Anxietatea

Anxietate asociată mai multor tipuri de activități, în special celor școlare și sportive.

  • Activități pe care le percepe ca fiind dificile.
  • Activități în care estimează că va obține rezultate mai slabe decât își dorește.
  • Activități mai puțin plăcute sau pentru care are aptitudini mai scăzute decât la altele, dar unde dorește să obțină rezultate cât mai bune pentru a nu îi dezamăgi pe părinți.

În cadrul uneia dintre sesiunile de lucru individuale cu copilul a fost utilizată metoda prezentată în continuare. Aceasta este eficientă atât în cazul ședințelor individuale de antrenament psihologic și psihoterapie (cu copii și adolescenții), cât și în cele realizate împreună cu toți membrii familiei.

Metoda de lucru: Jocul de construcție

  • Construcție împreună, prin implicarea activă din ambele părți (copil și psiholog psihoterapeut).
  • Este o metaforă în sine, ce acționează implicit.
  • Nu i-am cerut copilului să construiască ceva anume singur, ci i-am propus să construim ceva împreună (de data aceasta din piese tip Jenga – cele din fotografie).
  • Am stabilit împreună ce construim. Am ascultat și am ținut cont de ceea ce și-a dorit (= respect) și am contribuit cu idei.
  • Ne-am coordonat acțiunile atât în mod explicit prin comunicare verbală, cât și implicit prin elemente de comunicare non-verbală și para-verbală.

Printre tehnicile aplicate pe parcursul ședințe se numără:

  • principiul utilizării și sugestiile de tip hipnotic adresate în context conversațional (fără transă), din psihoterapia ericksoniană;
  • pacing și leading din coaching;
  • tehnici din psihoterapia centrată pe soluții și din psihoterapia sistemică.

Planurile de intervenție

Am lucrat în două planuri care s-au întrepătruns: unul al jocului în sine, iar celălalt al subiectelor problematice identificate în cadrul unei întâlniri pe care am avut-o anterior cu părinții.

Planul jocului în sine

  • Am creat spațiul de manifestare a creativității, caracterizat de acceptare și libertate de acțiune într-un cadru de lucru delimitat.
  • Mi-am asumat rolul de co-creator curios, flexibil, deschis la ideile copilului, pozitionându-mă la același nivel de idei, acțiuni și implicare.
  • Am contribuit la construcție conform fluxului natural al activității. Nu am coordonat, am făcut pe deșteptul.
  • Am observat, am observat și iar am observat. Dar activ, în timp ce conlucram, nu pasiv. Științific se numește observație participativă cu observator uitat. Pe baza observației am putut face intervenția.
  • Am observat activ fiecare acțiune a copilului și pe toate în ansamblu. Am întărit prin întrebări și exprimări specifice ideile inovatoare, acțiunile curajoase, răbdarea, calmul, echilibrul, străduința, capacitatea de a o lua de la capăt, de a căuta alternative, soluții.
  • Am evitat lauda reușitei. Am orientat sugestiile* și conversația în așa fel încât copilul să se auto-observe și să se auto-valorizeze mai degrabă în mod implicit decât explicit.

* Sugestiile se referă la modul de formulare a mesajului terapeutic implicit, nu la sfaturi sau recomandări de acțiune.

Planul subiectelor problematice

Pe de o parte, subiectele problematice au fost adresate indirect prin tehnicile de stimulare a încrederii în sine, a răbdării și a capacității de rezolvare de probleme prin orientarea către acțiuni utile.

Pe de altă parte, când am găsit prilejul, le-am adresat și direct. Astfel, în timpul jocului, când am apreciat că este potrivit, am introdus în conversație aspectele concrete în legătură cu care se manifestă anxietatea. Acestea au fost tratate fie prin întrebări directe, fie prin anumite exprimări specifice care au provocat autodezvăluirea copilului.

Printre răspunsurile sale am identificat împreună alternative de gândire și de acțiune pe care i-am recomandat să le aplice, urmând ca în întâlnirea următoare să aflăm împreună ce și cum a funcționat (formulare orientată către reușită).


Această ședință face parte dintr-un program de pregătire psihologică mai complex, care cuprinde sesiuni de lucru cu copilul, cu părinții și comune, în familie.

Antrenamentul psihologic este una dintre cele mai eficiente modalități de pregătire a copiilor, adolescenților și părinților pentru viață bună împreună și pentru performanță. Poți să afli mai multe detalii pe site sau contactându-mă direct.

Dacă îți place articolul sau ți-a fost de folos, poți să îl dai mai departe.

Decizia ta de a colabora se poate concretiza contactându-mă direct începând de acum.