Varianta actualizată a articolului publicat în Revista PSYCHOLOGIES (ediția din luna februarie 2021)
E bine să fii mândru de rezultatele obținute? – m-a întrebat la un moment dat un practicant de arte marțiale, care are în colecție câteva medalii internaționale strălucitoare. Ce i-ai răspunde? Poți afla ce i-am spus, însoțindu-mi ideile până la final.
Mulți sportivi vor să obțină performanțe înalte în sportul pe care îl practică. Alți oameni doresc să facă același lucru în afaceri, în arii științifice și chiar în artă etc. Probabil că și tu ai vrut la un moment dat sau îți dorești chiar în prezent ori într-un viitor predictibil să fii „cel mai bun” la ceva. Sau cel puțin fie ai întâlnit, fie ai auzit despre oameni care aspira „să dețină supremația” într-un domeniu.
Îți propun un demers de reflecție la rostul performanței, atât din perspectiva individuală, cât și din cea psihosocială. Lectura este la fel de utilă și pentru sportivi, și pentru cei care îi susțin din rolul de părinte, antrenor, profesor etc. Principalul obiectiv practic al articolului este clarificarea următoarelor elemente: DE CE (baza motivațională care vine din trecut), respectiv PENTRU CE și PENTRU CINE (intenții, ancore motivaționale în viitor).
Ce este performanța? O definiție care te ajută să conștientizezi variabilele implicate și felul în care le poți gestiona, în orice domeniu, este exprimată prin formula:
Performanța = Talent X Efort – Interferențe
Talentul reprezintă un set de aptitudini, calități înnăscute de nivel superior, ce pot fi transpuse cu ușurință în practică în condiții prielnice.
Efortul este capacitatea de a acționa cu curaj, consecvență, determinare, credință și încredere în forțele proprii pentru îndeplinirea obiectivelor.
Interferențele sunt perturbările din mediul interior (psihic) sau exterior (fizic, psihosocial), care deturnează, care împiedică orientarea și menținerea atenției către evoluția personală. În funcție de capacitatea de auto-conștientizare, acestea pot fi reduse/ eliminate mai ușor sau cu mai mare dificultate, într-un timp mai scurt sau mai lung.
De cele mai multe ori, cei care ajung pe podium sunt considerați în mod automat lideri. În sport, și nu numai, leadership-ul este asociat adesea cu rezultatele excepționale. Îți propun să îl privești mai degrabă ca pe un proces decât ca pe un succes de moment. Rezultatele remarcabile sunt consecința efortului depus în timp pentru auto-cunoaștere, pentru dezvoltarea abilităților fizice, psihice, tehnice, tactice etc.
Leadership-ul este procesul de cunoaștere, organizare, comunicare și influențare constructivă a propriei persoane și a celorlalți pentru îndeplinirea misiunii, viziunii și a obiectivelor dezirabile în una sau mai multe sfere ale vieții (ex.: sportiv, social, familial etc.).
Imaginează-ți că ești numărul unu în ceea ce faci. Ce te-a adus aici? Ce te duce mai departe? Ce vrei să aduci în lume prin ceea ce faci în sport sau în orice al domeniu de activitate?
Obișnuiesc să spun că busola pe termen scurt este reprezentată de emoții, iar cea pe termen lung de valori, acestea din urmă aflându-se în strânsă legătură cu nevoile și cu motivația. Răspunzând la mai multe întrebări de tipul „DE CE?” poți identifica valorile și nevoile tale în legătură cu sportul/ activitatea pe care o desfășori: De ce te-ai apucat de sportul pe care îl practici? Ce anume te determină să te antrenezi consecvent? Ce anume te împiedică? De ce participi la competiții? Ce este important pentru tine când te antrenezi? Ce este important când concurezi? etc.
Clarificând PENTRU CE faci ceea ce faci (viziune) și PENTRU CINE (misiune) îți construiești perspective cu privire la un viitor posibil, fapt care te ajută să parcurgi calea către ceea ce ți-ai propus. Poți să te antrenezi și să câștigi cu orice preț, pentru faimă (reține faptul că este trecătoare!) sau pentru a promova valori constructive (cum sunt curajul, respectul, consecvența, determinarea, răbdarea, voința, corectitudinea, smerenia, demnitatea etc.). Poți să o faci doar pentru tine sau pentru a fi model celor care te privesc, valorile promovate devenind în acest fel virtuți către care să tindă cât mai mulți oameni.
Sportivului menționat la început i-am răspuns că depinde… de substratul mândriei. Poate fi faptul că i-a strivit pe ceilalți – o hrană pentru ego – sau poate fi mulțumirea că îi inspiră pe cei care nu au ajuns încă acolo unde se afla el, devenind astfel un model de efort, de perseverență, de străduință. Nu e nimic rău să fii mândru de performanțele înalte pe care le obții, atât timp cât ești conștient de responsabilitatea asociată renumelui tău.
Înlocuind termenul performanță cu cel de exprimare constructivă a capacităților personale, clarificând elementele prezentate mai sus și acționând în acest sens, poți să devii un lider responsabil social în domeniul sportiv în care acționezi. Succes în acest proces al devenirii continue!
Dacă îți place articolul sau ți-a fost de folos, dă-l mai departe.
Decizia ta de a colabora se poate concretiza contactându-mă direct începând de acum.
